oficiala

oficiala
f.
1 workman, workwoman, artificer, tradesman; journeyman.
Buen oficial a first-rate hand, a good operative
2 officer who holds a commission in the army or navy.
3 clerk in a public office.
Oficial mayor de la secretaría de estado first under secretary of the state department
Oficial mayor chief clerk (oficina)
4 hangman, executioner.
5 butcher, one who cuts up and retails meat. (Provincial)
6 municipal magistrate.
7 craftsman (artesano).
Es buen oficial he is a clever workman; he is a good officer
Oficial médico medical officer
Oficial de seguridad security officer
Oficial técnico technical officer
8 policewoman officer, officer, woman officer.
9 skilled woman worker, skilled woman laborer, skilled woman labourer.
* * *
oficiala
► nombre femenino
1 (operaria) assistant
■ oficiala de peluquería hairdresser's assistant
* * *
SF = oficial 2.
* * *

oficial(a) m,f (obrero cualificado) skilled worker

Spanish-English dictionary. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • oficiala — sustantivo femenino 1. (masculino oficial ) Mujer que tiene un grado intermedio entre aprendiza y maestra en algunos oficios: oficiala costurera …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • oficiala — → oficial …   Diccionario panhispánico de dudas

  • oficiala — s. f. [Portugal: Trás os Montes] Costureira de modista …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • oficiala — (De oficial). 1. f. Mujer que se ocupa o trabaja en un oficio. 2. En un oficio manual, operaria que ha terminado el aprendizaje y no es maestra todavía. 3. Empleada que bajo las órdenes de un jefe estudia y prepara el despacho de los negocios de… …   Diccionario de la lengua española

  • oficiala — ► sustantivo femenino 1 Mujer que trabaja en un oficio. 2 OFICIOS Y PROFESIONES Mujer que ha terminado el aprendizaje de un oficio manual y no es todavía maestra. 3 OFICIOS Y PROFESIONES Empleada que bajo las órdenes de un jefe estudia y prepara… …   Enciclopedia Universal

  • oficiala — o|fi|ci|a|la Mot Pla Nom femení …   Diccionari Català-Català

  • buletin — BULETÍN, buletine, s.n. 1. (Urmat de determinări) Scurt comunicat, raport, anunţ sau notă oficială care conţine informaţii de actualitate şi de interes public. ♦ Adeverinţă eliberată de o autoritate pentru a atesta ceva. Buletin de analize… …   Dicționar Român

  • oficial — OFICIÁL, Ă, oficiali, e, adj. 1. Care emană de la o autoritate, de la un guvern, de la un stat; care este declarat, stabilit prin lege; care reprezintă o autoritate, un guvern, un stat. Buletinul oficial = periodic în care se publică legile,… …   Dicționar Român

  • citaţie — CITÁŢIE, citaţii, s.f. 1. Invitaţie oficială scrisă, prin care o persoană este chemată să se înfăţişeze la o anumită dată înaintea unei instanţe judecătoreşti sau a unei autorităţi; citare; p. ext. (concr.) hârtie oficială care cuprinde această… …   Dicționar Român

  • comunicat — COMUNICÁT, comunicate, s.n. Înştiinţare oficială specială, difuzată prin presă, radio etc., asupra unor evenimente importante de actualitate. ♦ Buletin prin care comandamentul suprem al unei armate informează publicul în timp de război asupra… …   Dicționar Român

  • oficialitate — OFICIALITÁTE, (1) oficialităţi, s.f. 1. Persoană oficială; (la pl.) autorităţile dintr o ţară, dintr un oraş; reprezentanţii oficiali ai autorităţii. 2. (jur.; în sintagma) Principiul oficialităţii = principiu de bază al dreptului procesual penal …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”